Poate vi se pare ciudat faptul că Mișu a vrut să fie LIKE, adică acea mână cu degetul ridicat în sus pe care o puneau toți pe ecran, de la unul la altul, dar nouă, celor care îl cunoșteam, nu ni se părea deloc anormal. Noi, adică gașca lui de prieteni din clasa a cincea din comuna Mâncociu, dracii rebeli, cum ne cheamă toți profesorii. Noi îl știam pe Mișu de mic. Îi plăceau foarte mult calculatoarele de la școală și stătea tot timpul în laborator. Adică și în timpul orelor, la toate orele, și după ore, că se ducea repede acasă, arunca geanta în pat, rupea un colț de pâine și venea repede înapoi. Nu, că aveam un prof foarte de treabă acolo în laborator și îl lăsa că era amărât săracu' Mișu. Atâta bucurie avea și el. Că taică-su a plecat de acasă, adică i-a lăsat pe el și pe frații lui, că erau cinci cu toții, iar maică-sa a plecat în Italia că să muncească, dar nu s-a mai întors. Și ei au rămas cu alde bunică-su, care nu au grijă de ei că beau toată ziua și stau pe la cârciumă. Noroc cu soră-sa care e clasa a opta și are grijă de toți, ca mama lor, dar cât să poată și ea?
Să rămână între noi, dar noi credem că taică-su a plecat de nebun că era cam dus de cap. Toată ziua îi bătea și țipa la ei și dup-aia s-a dus așa unde a apucat. Cred că a și murit că avea o boală gravă la creier. Ăștia mai răi zic că Mișu l-a moștenit pe taică-su, dar eu nu zic nimic, săracu' de el.
Lui Mișu i-au plăcut foarte mult butoanele de la calculator de când le-a văzut prima dată. Nu-și mai lua ochii de la ele. Prima dată a vrut să fie butonul ăla lung pe care apăsa toată lumea. Cum scriau un cuvânt, apăsau pe el și așa de tare i-a plăcut lui Mișu că și-a schimbat numele în SPACE. Dar el nu putea să spună cum trebuie și zicea SPEI așa că noi i-am făcut pe plac și i-am spus MIȘUSPEI. După câteva zile s-a supărat MIȘUSPEI pentru că Pișcu, bătăușul, i-a spus că tasta aia înseamnă spațiu, adică nimic, gol, cum era și Mișu.
Așa a devenit Mișu DILIT. Când ne vedea, ne ștergea pe toți, ne dădea DILIT. Numai că tot Pișcu l-a dezvățat și de DILIT că-i dădea DILIT la stomac, DILIT la coaste până nu i-a mai trebuit lu Mișu niciun DILIT.
Apoi i s-a pus pata pe LIKE. Lumea îl striga MIȘULAIC și el arăta degetul mare fără să-și ia ochii de la monitor. Și ce să vă spun, că nu a fost deloc bine pentru MIȘULAIC, că doamna directoare a văzut că chiulește de la ore ca să stea în laborator, așa că i-a interzis să mai dea pe acolo. L-a certat și pe profu' de la info. Când a văzut așa, MIȘULAIC nu s-a lăsat păgubaș. Pe la ore nu a dat și am crezut că s-a întâmplat ceva cu el, dar el ce credeți că făcea? Stătea ascuns în corcodușul de lângă școală și se uita pe geam cum profu' dădea LIKE după LIKE și-i plăcea foarte mult și tare ar fi vrut să-l bage lumea în seamă așa cum făceau cu chestia aia albastră pe ecran. Ne-a și zis că ar vrea să dea oamenii MIȘULAIC, să fie el acolo pe ecran să se plimbe prin toată lumea. De-aia zic toți că nu era în toate mințile că începuse să ne întrebe cum pot oamenii să devină, așa, LIKE-uri, adică să intre în calculator. Mulți nici nu-l mai băgau în seamă, se fereau de el.
Nu a mai apucat săracul, că s-a înecat anul trecut în râu. Unii zic că așa i-ar fi spus nu știu cine că se face LIKE, dacă se bagă la fund și-și ține respirația cinci minute. Pe crucea de lemn a lui MIȘU cineva a desenat cu markerul o mână albastră cu degetul mare în sus și a scris:
LIKE MIȘULE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu