Invitație la lectură

Vă îmbie zi de zi tot felul de canale, canale TV, canale Youtube, nenumărate iluzii ale modernei lumi pervertite.

Eu vă invit pe CANALELE DELTEI DUNĂRII să-i descoperiți farmecul într-o aventură fără de sfârșit. „COPILUL DELTEI” vă așteaptă să porniți în periplul fascinant al ficțiunii ce foșnește ca vântul prin frunzele sălciilor.

http://www.edituradatagroup.ro/produs/copilul-deltei/

„Eroul nostru este un băiat de 14 ani. Nu este nici înalt, dar nici scund pentru vârsta lui. Are părul negru cârlionţat şi ochii la fel de întunecaţi ca marea în care s-a scăldat de atâtea ori. Numele lui este Laurenţiu Popa şi a fugit de acasă. Acum îl poţi vedea pe unul dintre acele canale subţiri şi şerpuite din Delta Dunării, în spatele oraşului Sulina. Vâsleşte fără oprire. În braţele lui se simte o emoţie care îl face să se grăbească. Se apleacă uşor, ridicând capetele ramelor la nivelul bărcii, apoi, după un moment scurt de pauză, smuceşte lăsându-se pe spate. Barca îngustă de lemn înaintează între malurile canalului spre marea întinsă de stuf. Covoare nesfârşite de nuferi albi şi galbeni se tulbură acolo unde ramele intră în apă lăsând goluri-goluri lângă tufele de papură. Pe alocuri, câte o broască sare speriată, deranjată de intrusul de lemn negru.
În stânga şi în dreapta rămân în urmă sălcii verzi, bogate, care-şi pleacă ramurile galbene peste malul rupt, direct către apă. Soarele cade aproape pieziş peste umerii goi ai copilului ce se avântă tot mai adânc în baltă. Ochii negri privesc în depărtare, în timp ce corpul epuizat repetă aceeaşi mişcare pe care a început-o acum câteva ore, din zori.
Da! A fugit de acasă şi vrea să se despartă de toţi, de toate, de lumea rea şi nepăsătoare! Vrea să fie un Robinson Crusoe al bălţilor! Să trăiască singur între canale, în stuf, sub sălcii, să-şi construiască acolo o casă, să se gospodărească, să uite de toate în pustnicie. Nu mai vrea nimic din lumea plină de ură, care l-a făcut aproape să nu mai vrea să trăiască. Dar nu! El va construi o lume nouă, o lume a lui, în care să fie doar el liniştit cu peştii, cu raţele, cu gâştele, cu enoţii. Să nu mai fie nevoie să se mai întoarcă niciodată!”