Cronică de cenaclu - Între disecție narativă a socialului și exorcizare poetică

 

    Vineri, 4 noiembrie 2022, Cenaclul Alter Ego Brăila a fost teritoriul unor discuții aprinse și foarte productive prilejuite de textele Gabrielei Petre și ale lui Virgil Andronescu.

           

            „E greu să furi!

            E greu să tragi pumni, să semeni teroare și mai cu seamă să nu-ți placă munca!

            Are 30 de ani și deja 3 condamnări, toate însumând, nici mai mult nici mai puțin de 10 ani.

            Are tatuat un punct înconjurat de alte patru, în dreptul degetului mare de la mâna dreaptă.

            E semnul prin care vrea să arate tuturor că el a fost la „mititica”. O glorie!

            A fost spaima colegilor de celulă și problema numărul unu a gardienilor. Când au scăpat de el, oamenii și-au făcut cruce. Și cei dinăuntru și cei din afara celulei. Mitu fură, escrochează, bate, înjură, amenință și poartă cuțit. Legat cu bandă de piele, deasupra șosetelor. Oamenii îl evită, prietenii de ticăloșii îl idolatrizează. Copiii fug din calea lui. Părinții îl blestemă. Doar fratele lui cel mare îl stăpânește. Îi trage câte o corecție bărbătească, burdușindu-l de pumni și picioare, în magazia din fundul curții. Și Mitu nu ripostează, pentru că se teme de „nenica”, adică de fratele lui cel mare. Nenica e strungar și are nevastă frumoasă. Pe Simona.” (Gabriela Petre, „Mitu”)

 

            Gabriela Petre a lecturat povestirile „Mitu” și „Măgărușul cu ochi albaștri” din volumul de proză scurtă „Disecție în social”, apărut în anul 2020 la Editura Ștef. Scrise într-un stil simplu și direct, tabletele Gabrielei Petre surprind tipologii sociale prin portrete sumare, punctate în caracteristici fizice sau emoționale esențiale. Dincolo de aspectul rezumativ, textele sale emană energie narativă și ironie socială (Liviu Chifane). Poate fi identificată o anumită adâncime psihologică (Georgiana Vâju) care conferă narațiunii caracterul de cercetare socială menită să sondeze suferința lăuntrică a personajelor (Camelia Chirchiboi) printr-un limbaj ce creează efectul de „aspru-urzicat” (Adrian Victor Vank). Pe alocuri, scrisul Gabrielei Petre pare să „taie în carne vie fără anestezie” (Laura Dobrea), reușind să dezvăluie impactul condiționărilor psihologice asupra comportamentului și acțiunilor umane (Adriana Bănică Petre) prin destinul lui Mitu – amintind, alături de fratele său, Gigel, de Bozoncea și Paraschiv, din romanul „Groapa” de Eugen Barbu (Dragoș F. Voicu) -, pungașul care ajunge să își înjunghie propriul frate, sau prin povestea fetiței bolnave ce resimte efectele emoționale ale familiei destrămate. Autoarea reușește să ajungă la sufletul unor cititori care au experimentat anumite suferințe, însă stilul de expunere simplu, direct și accesibil poate părea prea ușor pentru cititorii mai pretențioși (Valentin Popa), simțindu-se uneori nevoia unei aprofundări a scriiturii (Armanda Filipine).

           

            „Nu-mi dispar din minte singurătățile

            Lui Cioran; Ale mele m-au năruit.

            Nu pot uita ultima citire din Coran

            A dictatorului Sadam Hussein

            Înainte de tragerea trapei.

            Și nici moartea brutală a tinereții

            Lui Labiș pe linii paralele ale cotidianului nostru.

            Numai tramvaiul mă mai plimbă prin ploaia de

            acum...” (Virgil Andronescu, „Versete contemporane”)

 

            Cu o carieră literară îndelungată și solidă și un stil complex și eleborat, Virgil Andronescu (autor al unor valoroase volume de poezii, precum „Ultimele luni din viața umbrei mele” (2010), „După Dumnezeu, potopul!” (2011), „Cronica potopului după Dumnezeu” (2014), „Necropsie lirică” (2017) sau „Semne și cuie” (2019)) este un nume marcant al vieții literare și culturale brăilene, consacrat nu numai prin activitatea artistică, ci și prin receptarea critică bogată, semnată de nume importante, precum Viorel Coman sau Adi G. Secară. A fost prezentat poemul „Versete contemporane”, extras din volumul „Levitații și căderi” (Editura Infoest, 2021), alături de două texte inedite, datate octombrie 2022, „Așteptându-l pe Moise” și „Oglinzi-oglindiri”. Textele lui Virgil Andronescu, un adevărat „parcurs istoric în rime” al unui om care se sacrifică pe altarul iubirii (Adriana Bănică Petre), dovedesc un discurs poetic matur, oscilând între rostirea goală, anticalofilă și metafore surprinzătoare. Poemele sale sunt adevărate cronici contemporane subiective, în care se simte vocea unui „profet decăzut” (Liviu Chifane), un poet ce se situează în afara canoanelor și își sedimentează o voce caracterizată prin trăire, suferință, revoltă, amărăciune, ironie/autoironie amplificate la scară planetară, chiar biblică (Luminița Dascălu). Tema obsedantă a poeziilor lui Virgil Andronescu pare să fie în continuare disputa cu Dumnezeu, care apare și în volumele anterioare, divinitatea fiind zugrăvită, în manieră cioraniană, în ipostaze jenante (gunoier). Poetul știe să surprindă prin contraste cu efect de impact, simțindu-se totuși o monotonie în ecuația acelorași teme și efectele unei lirici apăsătoare (Valentin Popa). Poezia lui Virgil Andronescu emană tragism, pare o formă de exorcizare din care țâșnește viața chinuită de angoase (Gabriela Petre). Autorul are abilitatea de a surprinde o realitate scindată între îndeletniciri și idealuri de viață, cu un stil franc, încapsulat în cuvinte puternice și sugestive, cu o continuă pendulare între întrebare și răspuns (Camelia Chirchiboi), expresie a suferinței unui suflet sensibil, care poate sfida nedreptățile, dar nu acceptă osândirea, obosit să lupte cu destinul implacabil al omului (Dragoș F. Voicu).

           

            În continuarea serii, Armanda Filipine a lecturat textul alegoric „Povestea copăcelului îndărătnic”, expresie a luptei împotriva rasismului și xenofobiei și a apelului la toleranță și reconciliere socială. Ana Maria Dan,  elevă la Colegiul Național „Gheorghe Munteanu Murgoci”, a citit poemul „Mâinele de după ieri, minus azi”, iar Camelia Chirchiboi a încheiat seria lecturilor cu textul „Pastel”. Adrian Victor Vank a vorbit despre noua sa carte, „Aproape adevărat”, în curs de apariție la Editura Creator, un volum de ,,povești benigne”, așa cum le-a numit chiar autorul. De asemenea, Virgil Andronescu a invitat membrii cenaclului la lansarea volumului „Levitații și căderi”, care va avea loc în data de 28 noiembrie 2022, ora 17.00, în sala „Fănuș Neagu” a Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila.

           

            Următoarea întâlnire a membrilor cenaclului Alter Ego va avea loc vineri, 18 noiembrie 2022, când Adrian Victor Vank va prezenta pentru „disecție” un set de texte narative diverse, atât din volumele deja publicate, cât și din cele aflate în lucru.

 

Liviu Chifane

Cronică de cenaclu – Lumea e un sac uriaș, iar oamenii - sticle de plastic?!

 

    Vineri, 21 octombrie 2022, la cenaclul „Alter Ego”, a fost seară de proză. S-au alăturat discuțiilor Dragoș Neagu (directorul Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila) și scriitorii Virgil Andronescu, Georgiana Vâju și Valentin Popa.

           

            Liviu Chifane (autorul romanelor „Copilul Deltei”, „Ninsoare de martie”, „Invazia gândacilor” și „Sparg nuci!”) a prezentat un text introspectiv – „Stăpânul sacului” - inspirat din viața oamenilor străzii, o incursiune narativă în comportamentul și gândurile unui gunoier obsedat de umplerea sacului cu sticle de platic care să îi asigure un trai mai bun. Observația socială se îmbină cu monologul dialogat ce amintește de „Iona” a lui Marin Sorescu, luând pe alocuri forma unei meditații asupra condiției umane:

            „Lumea e un sac uriaș, un sac de un milion de milioane de tone. E unu mare acolo sus și trage de el și-l coase în fiecare zi. Noi suntem sticle, ne adună de prin tomberoanele în care ne înverzim și ne stâlcește cu piciorul. Ne-aruncă în sac. Oameni-sticle. Oameni de plastic sunteți voi! Împuțiți planeta! Nu vă degradați nici într-o sută de mii de ani. Cade ciuma de praf peste voi. Vă-ngroapă! Stați în tomberoanele voastre și vă lăfăiți! Nu vă pasă de nimic! Sticle de plastic ce sunteți! N-aveți grijă! Vine ăla mare de tot și vă ia pe toți de gât și vă bagă în sac.”

            Camelia Chirchiboi/Ana Sofian a apreciat autenticitatea și complexitatea personajului, conturat atât prin gândurile acestuia cât și prin specificitatea limbajului: „Stăpânul sacului zugrăvește un om simplu, care „muncește” și se întreține din ceea ce „culege” din tomberoane. Are o iubită, Mada, pe care o „articulează” câteodată, totuși își dă seama că greșește, e uman. Ticul său verbal „am zis c-am zis” devine un laitmotiv ce îi conferă un sentiment al siguranței, îi menține credința, la fel ca planurile de viitor sau câinii pe care și-i face tovarăși și care îl însoțesc peste tot.”

            Potrivit lui Toni Marțian, textul lecturat dă sentimentul viului, al verosimilității, aspect creionat printr-un limbaj concis. De asemenea, un punct forte este talentul de a reda intensitatea unor scene violente, precum încăierarea dintre personajul central și Gogu.

            Laura Dobrea a fost impresionată de efectul cinematografic al narațiunii, în timp ce Georgiana Vâju s-a oprit asupra modului în care autorul a suprins zbuciumul interior al personajului prin deformarea cuvintelor și automatisme de limbaj („fă-cut, cut-fă”, „Ma-da, Da-ma”, „cre-ier, ier-cre”, „Noi nu cerșim. Eu-am zis c-am zis că nu cerșim. Da. Nu cerșim.”). În plus,  atașamentul față de animale este firesc și sensibil, iar frazele care descriu moartea câinilor sunt cu adevărat copleșitoare. Dragoș F. Voicu a remarcat perspectiva subiectivă ce reușește să zugrăvească o întreagă lume prin ochii tulburi ai unui reprezentant al acesteia, alături de cursivitatea narativă și precizia analizei psihologice.

            Valentin Popa a făcut o analiză amănunțită a textului, suprinzând aspecte precum: stilul foarte bine dirijat, care dovedește un scriitor format, capabil să dezvolte linia narativă cu naturalețe; alegerea unui subiect nu foarte cultivat de scriitori, amintind de povestirile lui Varujan Vosganian; acuratețea profilului psihic al personajului, conturat prin vocabular, discurs interior și ticuri verbale, toate acestea dezvoltând obsesiile protagonistului; coerența textului în ciuda problematicilor psihologice/patologice abordate.

            Sub ochii avizați ai lui Virgil Andronescu, textul lui Liviu Chifane „prezintă o realitate imediată prin intermediul câtorva personaje (psihologice) al căror comportament descrie  subtil (cu talent și pricepere scriitoricească) anumite dizabilități, disfuncții (mintale și fizice), dar inteligente nativ. Din spatele acțiunilor acestora răzbate (și) contextul social, epoca în care și despre care autorul scrie. Realitatea (cotidiană) imediată poate fi citită/decodată (relativ rapid) dacă cititorul e conectat în ea și dacă acesta este o persoană realmente empatică. Altfel, adică citind textul superficial, nefiind atent la straturile și substraturile acestuia, ,,Stăpanul sacului” riscă a fi o lectură respinsă încă de la primele fraze, ori ca având un subiect banal, neinteresant, plictisitor, ori ca fiind greoaie din cauza atitudinii elevate a autorului. „Stăpânul sacului” merită citită ca o pilduitoare lecție de umanism, caracteristică din ce în ce mai rară a omului contemporan. De asemenea, s-ar integra foarte bine și natural într-o proză cu caracter social de (mai) mare intindere! Literatura valoroasă se bazează în esență pe astfel de teme, subiecte, tipologii, contexte care să readucă simțirile și simțurile omului în prim-planul vieții.”

 

            În continuarea întâlnirii, Camelia Chirchiboi/Ana Sofian a lecturat un poem din volumul Imperfect solubil, intitulat „Aștept dimineața cu bucuria condamnatului”, transferând (fără premeditare) în plan poetic subiectul abordat în proza lui Liviu Chifane: „printre blocurile cenușii ale cvartalelor/ nu mai e liniște/ haita nu scapă nimic din vedere [...] dorm oamenii tomberoanelor/ cu lămpașele stinse/ prea multe sticle de plastic/ le-au consumat lumina [...]”.

            Toni Marțian a citit fragmentul de proză „Frumoasa mea Brăilă”, un omagiu dedicat „orașului atâtor istorii și povești de viață, multe neștiute”, urmat de poezia „Umblă orbii fără păcat prin lume”, care surprinde tema războiului și a luptei împortiva acestuia prin poezie: „Umblă orbii fără păcat prin lume,/ Ei sunt poeții ce n-au închisori./ Războaiele nu se ating de visuri,/ Cad doar cetățile ce n-au visători.”

            În încheiere, Dragoș F. Voicu ne-a delectat cu o tabletă umoristică din lumea medicilor, intitulată sugestiv „Cura de slăbire”.

            Următoarea întâlnire va avea loc vineri, 4 noiembrie 2022, începând cu ora 16.00, în sala „Panait Istrati” a Bibliotecii Județene. Vor citi Gabriela Petre (proză) și Virgil Andronescu (poezie).

(Avan)Cronică de cenaclu – Energiile literare inepuizabile ale Brăilei

 

Vineri, 7 octombrie 2022, la Biblioteca Județeană „Panait Istrati” Brăila, în sala care poartă numele celui supranumit „Scriitorul vagabond”, a avut loc prima întâlnire a cenaclului literar „Alter Ego”. Au participat prozatori (Adrian Victor Vank, Camelia Cornelia Budan, Dragoș F. Voicu, Gabriela Petre, Liviu Chifane, Mihu Iancu, Toni Marțian), poeți (Ana Sofian/Camelia Chirchiboi, Dana Borcea, Luminița Dascălu, Silviu Dachin), un ucenic în ale scrisului (Nicoleta Murgu), dar și oameni aflați de cealaltă parte a baricadei, pasionați ai cărții (Laura Dobrea, Adriana Bănică Petre, Dan Ciurea, Monica Stanciu). 

Nu a fost loc de formalități. Nevoia unui cenaclu care să adune cât mai mult din energiile creatoare ale Brăilei este atât de mare, încât atmosfera s-a destins în mod firesc și s-a intrat pe făgașul obișnuit al confesiunilor literare. Întrebarea tematică a fost De ce scriu? Răspunsurile s-au dovedit din cele mai diverse, relevând funcții nebănuite ale creației: terapie sufletească, căutare de sine, sens existențial, rutină, cale spre îmbogățire (spirituală), dambla (Dragoș F. Voicu). Cel mai neașteptat răspuns, acceptat în unanimitate, a fost cel al poetului Silviu Dachin: „Da’ de ce să nu scriu?”

Lecturile serii au pus pe tapet cele mai recente volume ale celor prezenți: ,,Sparg nuci!" – Liviu Chifane, ,,Disecție în social" – Gabriela Petre, ,,Cele trei minuni ale Crăciunului" – Adrian Victor Vank, ,,Fiara. Nevisătorul. Trei" – Luminița Dascălu, ,,13 momente narative" – Mihu Iancu, ,,Dr. Blue" – Dragoș F. Voicu, ,,Umbre de împrumut" - Dana Borcea, ,,Sancta Simplicitas" – Camelia Cornelia Budan, ,,Imperfect solubil" – Ana Sofian, ,,Circuitul lătratului în natură" – Silviu Dachin. 

Toni Marțian a vorbit despre textele sale publicate în reviste literare și despre premiul obținut la Concursul Național de Proză „Mihail Sadoveanu”, iar Nicoleta Murgu a lecturat una dintre încercările sale poetice publicate pe Facebook.

Adriana Bănică Petre a vorbit despre Clubul de Carte „Serendipity”, un proiect cultural ce împlinește trei ani și include cititori de toate vârstele, cu ocupații diverse, reuniți de pasiunea pentru lectură. Ca membri ai clubului, au mai fost prezenți Monica Stanciu, profesor, și Dan Ciurea, reprezentantul Asociației Culturale „Cinefeel”. Aceștia și-au exprimat aprecierea și susținerea pentru ideea creării unui nou cenaclu literar la Brăila. Nu în ultimul rând, Laura Dobrea, cititor împătimit și susținător al autorilor brăileni, le-a amintit celor prezenți să nu uite că o carte este scrisă pentru cititori și că este nevoie de o apropiere a autorilor de publicul larg.

Concluzia serii: Să lăsăm literatura brăileană să iasă la lumină!

Următoarea întâlnire va avea loc vineri, 21 octombrie 2022, la ora 16. Va intra la „disecție” textuală Liviu Chifane, apoi va urma un recital poetico-narativ. Avem promise și câteva acorduri de chitară.

Sparg nuci!

 

Ajuns cu greu în clasa a XII-a, Davi(d) Mihalea se
lovește de severitatea profesorului de română, care
amenință că îi va lăsa corigenți pe cei care nu sunt
pregătiți să promoveze examenul de bacalaureat. Deși
îi promite tatălui său că va îndrepta situația, Davi se
lasă convins de doi prieteni să renunțe la școală și
pleacă fără știrea părinților în Germania, după ce fură
bani de la bunica sa și se împrumută de la un interlop.
Pe drum, însă, Davi este abandonat de tovarășii săi și
toată existența îi este dată peste cap. Disperat, fără
acte și fără bani, șantajat de creditori, viața lui trece
prin multe și grele momente de cumpănă, pe care va
încerca să le rezolve cu ajutorul Clarei, noua lui colegă
de clasă și al amintirilor despre bunicul său care, când
ajungea în situații limită, spărgea nuci. Fata din viața
lui îi deschide o complicată lume de provocări, drame
și răspunderi unde se vede aruncat, din care doar
tenacitatea, tăria morală și un dram de noroc i-ar putea
salva pe amândoi. Și, poate, ritmul nebunesc în care
va izbuti să spargă nucile tari ce îl amenință din toate
părțile!

Eroi din întâmplare - Invazia gândacilor

 

Jocuri primejdioase pe telefonul mobil, cu provocări imposibile impuse de necunoscuți demenți, amenințări cumplite online, valuri de insecte dăunătoare ce asaltează sălile de clasă, furturi de obiecte prețiose între colegi, urmăriri periculose pe biciclete… Al doilea volum apărut sub genericul Eroi din întâmplare confirmă din plin ceea ce se anunța a fi o serie de rezistență și cursă lungă a romanului românesc de aventuri pentru copii și tineret. Invazia gândacilor duce la alt nivel emoțional de complexitate investigațiile detectivistice ale echipei de elevi alcătuite din Darius, Victor, Tincuța și Rozi, cărora li se alătură inimosul coleg Alfred și un expert în anchete, acum la pensie, dar plin de bunăvoință. Ajunși în clasa a VI-a la Școala ”George Baronzi” (omagiu discret adus scriitorului ce a scris printre primii la noi despre Misterele Bucureștilor), inventivii protagoniști caută cu disperare să se descurce în situații complicate, ce le pun mințile și viețile în grav pericol, învață să înfrunte atacuri electronice și reale. Vor reuși ei să scape de Marele Gândac și de comploturile sale meșteșugite, vor găsi puterea să depășească greutățile de la școală, diferențele și conflictele dintre ei, neîncrederea adulților pentru o cauză comună? Liviu Chifane ne ține cu răsuflarea tăiată până la ultimele pagini ale acestui roman de excepție din literatura noastră de acțiune ‒ un gen mereu apreciat la superlativ de cititorii moderni și care avea nevoie de un suflu nou precum acesta.

CONCURS: CÂȘTIGĂ DOUĂ CĂRȚI CU AUTOGRAF

CONCURS „EROU PRIN LECTURĂ”

Concursul se desfășoară pe pagina de Facebook „Liviu Chifane - Eroi din întâmplare”.

Pentru a participa la concurs, accesați link-ul de mai jos:
https://www.facebook.com/eroidinintamplare/posts/155044786002288

CONCURS: „EROU PRIN LECTURĂ”

Pentru a uita de toate grijile care zboară în jurul nostru, vă invit la concurs.

DURATA CONCURSULUI: 30.04-15.05.2020

PREMII:

3 (TREI) PACHETE DE CĂRȚI („Eroi din întâmplare-Ninsoare de martie” + „Copilul Deltei”) cu autograf.

CONDIȚII DE PARTICIPARE:

La tragerea la sorți vor participa cei care îndeplinesc toate condițiile de mai jos, indiferent de vârstă, sex, etnie etc.:

1. - să aprecieze pagina de Facebook „Liviu Chifane-Eroi din întâmplare” (Like/Îmi place) (dacă nu au făcut-o deja);

2. - să distribuie această postare;

3. - să scrie în comentariu la această postare cuvântul „EROU” (în orice formă).

În perioada 16-20.05.2020 voi publica lista participanților care îndeplinesc condițiile precizate mai sus, apoi voi alege câștigătorii cu ajutorul randomresult.com.

Vă aștept! Mult succes!

Eroi din întâmplare - Ninsoare de martie

Într-o dimineață de martie, Darius și Victor, colegi în clasa a cincea și foarte buni prieteni, se întâlnesc în stația de autobuz pentru a merge împreună spre școală. Orașul îi întâmpină cu un strat neașteptat de zăpadă, iar școala e închisă din cauza unei avertizări de ninsoare și viscol. Când să se întoarcă acasă, cei doi sunt atrași de un urlet ciudat din sala de sport. Așa începe o palpitantă aventură, povestită într-un ritm debordant, în care li se alătură două colege curajoase, Rozi și Tincuţa, o mulţime de căţei dresaţi pentru luptă, unii chiar din rasa Pitbull, dar și personaje dubioase, cu alură și tehnici de infractori internaţionali, ce primesc porecle precum Rugină, Gorila, Marmota sau Covrig și par a avea sprijin printre angajaţii școlii. Acţiunea acestui veritabil thriller pentru copii și tineri se mută în diverse locaţii și medii ce pun din plin la încercare limitele emoţionale și fizice ale micilor detectivi de ocazie. Cum se va termina epopeea celor 40 de căţei răpiţi? Vă lăsăm să descoperiţi singuri deznodământul acestui excelent roman de acţiune compus de Liviu Chifane pentru toate vârstele și gusturile.

Editura Datagroup, Timișoara, 2019, 240 pagini

Superrboy de Sulina

Superboy de Sulina

AUGUST 19, 2014EFECT SECUNDARLEAVE A COMMENT

Liviu Chifane – Copilul Deltei, Ed.Datagroup, Timişoara, 2014.

„Unii ziceau că băiatul avea coadă de sirenă şi se strecura prin adâncurile apelor ca un peşte,
 trăind acolo, într-o grotă de marmură; alţii ziceau că are colţi de mistreţ cu care rupe plasele
 şi capcanele pescarilor lacomi; alţii nu ezitau să spună că toate animalele bălţii îl ascultau 
şi dacă le poruncea se lăsau prinse sau se scuturau scăpând din mâinile oamenilor.”

Ceea ce aţi citit mai sus este un fragment dintr-o carte nouă, o carte de debut a unui tânăr scriitor
 (născut la 23 august 1982) care a copilărit la Sulina. Genul, deloc facil, aventuri pentru tineret.
 Un eco basm, dacă vreţi, cu un super erou, Laurenţiu Popa, de numai 14 ani, care, neştiind 
probabil prea multe despre „Into the wild”, „Survival run”, o ia, totuşi, pe urmele lui 
Christopher Johnson McCandless ori Bear Grylls, învăţând să supravieţuiască în Delta Dunării, transformându-se încet, încet, dar parcă totuşi prea repede, într-un adevărat luptător cu 
braconieri de temut, oameni răi în adevăratul sens al cuvântului, pe de o parte, 
iar pe de altă parte, într-un erou salvator de vieţi omeneşti…

Dacă la credibilitate s-ar mai fi putut lucra (prin două, trei puncte esenţiale), 
fiind însă vorba despre o poveste (un „rege”, director de cherhana, îi dă voie 
fetei eroine să-şi aleagă soţul – aceasta într-o poveste din poveste), poate deja 
suntem prea maturi!

Punctul forte al cărţii este, pe lângă aventurile propriu-zise (amintind şi de 
personajele lui Mark Twain ori, dacă vreţi, „Fiul munţilor” al lui Petre Luscalov!) 
şi prietenia deosebită dintre băiat şi un câine (dacă nu punem la socoteală şi 
un iepuraş simpatic!), descrierea mai mult decât credibilă (deoarece tot am 
deschis discuţia şi despre credibilitate) a Deltei, oraşului Sulina (la un moment 
dat apare şi un sat) şi a societăţii de acolo…

Când nu se ia prea în serios şi mai şi ironizează (cum este cazul apariţiei 
televiziunilor care au aflat de supererou), paginile chiar au un farmec aparte, 
deosebit de potrivit genului!

De ce ajunge un băiat de 14 ani, altfel deosebit de cuminte, cel puţin faţă 
de ceilalţi trei fraţi ai săi, să fugă de acasă şi să-şi rişte viaţa, vă vom lăsa 
să descoperiţi, aici fiind iarăşi un punct împlinit: schiţarea relaţiilor 
dintr-o familie destul de obişnuită din oraşul denumit de către Jean Bart Europolis!

Text: A.G. Secară

Invitație la lectură

Vă îmbie zi de zi tot felul de canale, canale TV, canale Youtube, nenumărate iluzii ale modernei lumi pervertite.

Eu vă invit pe CANALELE DELTEI DUNĂRII să-i descoperiți farmecul într-o aventură fără de sfârșit. „COPILUL DELTEI” vă așteaptă să porniți în periplul fascinant al ficțiunii ce foșnește ca vântul prin frunzele sălciilor.

http://www.edituradatagroup.ro/produs/copilul-deltei/

„Eroul nostru este un băiat de 14 ani. Nu este nici înalt, dar nici scund pentru vârsta lui. Are părul negru cârlionţat şi ochii la fel de întunecaţi ca marea în care s-a scăldat de atâtea ori. Numele lui este Laurenţiu Popa şi a fugit de acasă. Acum îl poţi vedea pe unul dintre acele canale subţiri şi şerpuite din Delta Dunării, în spatele oraşului Sulina. Vâsleşte fără oprire. În braţele lui se simte o emoţie care îl face să se grăbească. Se apleacă uşor, ridicând capetele ramelor la nivelul bărcii, apoi, după un moment scurt de pauză, smuceşte lăsându-se pe spate. Barca îngustă de lemn înaintează între malurile canalului spre marea întinsă de stuf. Covoare nesfârşite de nuferi albi şi galbeni se tulbură acolo unde ramele intră în apă lăsând goluri-goluri lângă tufele de papură. Pe alocuri, câte o broască sare speriată, deranjată de intrusul de lemn negru.
În stânga şi în dreapta rămân în urmă sălcii verzi, bogate, care-şi pleacă ramurile galbene peste malul rupt, direct către apă. Soarele cade aproape pieziş peste umerii goi ai copilului ce se avântă tot mai adânc în baltă. Ochii negri privesc în depărtare, în timp ce corpul epuizat repetă aceeaşi mişcare pe care a început-o acum câteva ore, din zori.
Da! A fugit de acasă şi vrea să se despartă de toţi, de toate, de lumea rea şi nepăsătoare! Vrea să fie un Robinson Crusoe al bălţilor! Să trăiască singur între canale, în stuf, sub sălcii, să-şi construiască acolo o casă, să se gospodărească, să uite de toate în pustnicie. Nu mai vrea nimic din lumea plină de ură, care l-a făcut aproape să nu mai vrea să trăiască. Dar nu! El va construi o lume nouă, o lume a lui, în care să fie doar el liniştit cu peştii, cu raţele, cu gâştele, cu enoţii. Să nu mai fie nevoie să se mai întoarcă niciodată!”

Copilul Deltei

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii DATAGROUP:

 http://www.edituradatagroup.ro/produs/copilul-deltei/

„Copilul Deltei este un roman de aventuri ce povesteşte peripeţiile unui băiat de 14 ani din Sulina care fuge de acasă pentru a evita despărţirea de locurile natale, cu gândul să se stabilească în sălbăticia Deltei Dunării.

Laurenţiu Popa este un copil cuminte şi un elev silitor, mereu premiant, cel mai mare dintre cei patru fii ai unei familii modeste. Tatăl, Petrică, ofiţer mecanic, trăieşte cu regretul de a nu fi putut merge la studii pentru a deveni căpitan de vas. Astfel, speră că unul din băieţi îi va îndeplini visul spulberat. Îşi pune toate speranţele în cel mai mare dintre ei, dar se loveşte de îndărătnicia lui Laur, care iubeşte delta, balta, marea şi nu vrea să se despartă de ele. Speriat de tăria cu care tatăl doreşte să îl trimită la studii la Constanţa, în grija unchiului Vili, şi dezamăgit de atitudinea mamei, Sonia, care nu iese din cuvântul soţului, Laur pune la cale un plan de evadare din acel univers ostil…”

„Copilul Deltei este o superbă poveste a devenirii.

Laur Popa este exponentul adolescentului etern, rebel şi încrezător, cu nelinişti şi supărări, cu accese de încăpăţânare, dar şi cu acel curaj specific vârstei.

Laur Popa e fiecare din noi.

Foarte bine scris, cu o desăvârșită atenție la detalii, cu descrieri matematice ale locurilor și momentelor, dar cu o duioșie aparte, Copilul Deltei te poartă prin sălbatica lume a Deltei, pe urmele unui pre-adolescent pe care îl vei iubi de la primele rânduri. Aventurile prin care trece Laur sunt experiențe neobișnuite pentru vârsta lui, dar care îl fac un erou printre copii și adulți deopotrivă. Ca mamă de băiat am suferit alături de tata Petrică și de mama Sonia, le-am înțeles perfect tumultul și le-am simțit lacrimile arzându-mi pe obraji. Și-apoi am înțeles unde greșesc eu și mi-am propus să nu uit cât de importantă e libertatea…

Aștept cu nerăbdare ca fiul meu să aibă vârsta potrivită, iar Copilul Deltei va fi primul roman de aventuri pe care o să-l citească.” (Tatiana Neamţu)