(Avan)Cronică de cenaclu – Energiile literare inepuizabile ale Brăilei

 

Vineri, 7 octombrie 2022, la Biblioteca Județeană „Panait Istrati” Brăila, în sala care poartă numele celui supranumit „Scriitorul vagabond”, a avut loc prima întâlnire a cenaclului literar „Alter Ego”. Au participat prozatori (Adrian Victor Vank, Camelia Cornelia Budan, Dragoș F. Voicu, Gabriela Petre, Liviu Chifane, Mihu Iancu, Toni Marțian), poeți (Ana Sofian/Camelia Chirchiboi, Dana Borcea, Luminița Dascălu, Silviu Dachin), un ucenic în ale scrisului (Nicoleta Murgu), dar și oameni aflați de cealaltă parte a baricadei, pasionați ai cărții (Laura Dobrea, Adriana Bănică Petre, Dan Ciurea, Monica Stanciu). 

Nu a fost loc de formalități. Nevoia unui cenaclu care să adune cât mai mult din energiile creatoare ale Brăilei este atât de mare, încât atmosfera s-a destins în mod firesc și s-a intrat pe făgașul obișnuit al confesiunilor literare. Întrebarea tematică a fost De ce scriu? Răspunsurile s-au dovedit din cele mai diverse, relevând funcții nebănuite ale creației: terapie sufletească, căutare de sine, sens existențial, rutină, cale spre îmbogățire (spirituală), dambla (Dragoș F. Voicu). Cel mai neașteptat răspuns, acceptat în unanimitate, a fost cel al poetului Silviu Dachin: „Da’ de ce să nu scriu?”

Lecturile serii au pus pe tapet cele mai recente volume ale celor prezenți: ,,Sparg nuci!" – Liviu Chifane, ,,Disecție în social" – Gabriela Petre, ,,Cele trei minuni ale Crăciunului" – Adrian Victor Vank, ,,Fiara. Nevisătorul. Trei" – Luminița Dascălu, ,,13 momente narative" – Mihu Iancu, ,,Dr. Blue" – Dragoș F. Voicu, ,,Umbre de împrumut" - Dana Borcea, ,,Sancta Simplicitas" – Camelia Cornelia Budan, ,,Imperfect solubil" – Ana Sofian, ,,Circuitul lătratului în natură" – Silviu Dachin. 

Toni Marțian a vorbit despre textele sale publicate în reviste literare și despre premiul obținut la Concursul Național de Proză „Mihail Sadoveanu”, iar Nicoleta Murgu a lecturat una dintre încercările sale poetice publicate pe Facebook.

Adriana Bănică Petre a vorbit despre Clubul de Carte „Serendipity”, un proiect cultural ce împlinește trei ani și include cititori de toate vârstele, cu ocupații diverse, reuniți de pasiunea pentru lectură. Ca membri ai clubului, au mai fost prezenți Monica Stanciu, profesor, și Dan Ciurea, reprezentantul Asociației Culturale „Cinefeel”. Aceștia și-au exprimat aprecierea și susținerea pentru ideea creării unui nou cenaclu literar la Brăila. Nu în ultimul rând, Laura Dobrea, cititor împătimit și susținător al autorilor brăileni, le-a amintit celor prezenți să nu uite că o carte este scrisă pentru cititori și că este nevoie de o apropiere a autorilor de publicul larg.

Concluzia serii: Să lăsăm literatura brăileană să iasă la lumină!

Următoarea întâlnire va avea loc vineri, 21 octombrie 2022, la ora 16. Va intra la „disecție” textuală Liviu Chifane, apoi va urma un recital poetico-narativ. Avem promise și câteva acorduri de chitară.

Sparg nuci!

 

Ajuns cu greu în clasa a XII-a, Davi(d) Mihalea se
lovește de severitatea profesorului de română, care
amenință că îi va lăsa corigenți pe cei care nu sunt
pregătiți să promoveze examenul de bacalaureat. Deși
îi promite tatălui său că va îndrepta situația, Davi se
lasă convins de doi prieteni să renunțe la școală și
pleacă fără știrea părinților în Germania, după ce fură
bani de la bunica sa și se împrumută de la un interlop.
Pe drum, însă, Davi este abandonat de tovarășii săi și
toată existența îi este dată peste cap. Disperat, fără
acte și fără bani, șantajat de creditori, viața lui trece
prin multe și grele momente de cumpănă, pe care va
încerca să le rezolve cu ajutorul Clarei, noua lui colegă
de clasă și al amintirilor despre bunicul său care, când
ajungea în situații limită, spărgea nuci. Fata din viața
lui îi deschide o complicată lume de provocări, drame
și răspunderi unde se vede aruncat, din care doar
tenacitatea, tăria morală și un dram de noroc i-ar putea
salva pe amândoi. Și, poate, ritmul nebunesc în care
va izbuti să spargă nucile tari ce îl amenință din toate
părțile!

Eroi din întâmplare - Invazia gândacilor

 

Jocuri primejdioase pe telefonul mobil, cu provocări imposibile impuse de necunoscuți demenți, amenințări cumplite online, valuri de insecte dăunătoare ce asaltează sălile de clasă, furturi de obiecte prețiose între colegi, urmăriri periculose pe biciclete… Al doilea volum apărut sub genericul Eroi din întâmplare confirmă din plin ceea ce se anunța a fi o serie de rezistență și cursă lungă a romanului românesc de aventuri pentru copii și tineret. Invazia gândacilor duce la alt nivel emoțional de complexitate investigațiile detectivistice ale echipei de elevi alcătuite din Darius, Victor, Tincuța și Rozi, cărora li se alătură inimosul coleg Alfred și un expert în anchete, acum la pensie, dar plin de bunăvoință. Ajunși în clasa a VI-a la Școala ”George Baronzi” (omagiu discret adus scriitorului ce a scris printre primii la noi despre Misterele Bucureștilor), inventivii protagoniști caută cu disperare să se descurce în situații complicate, ce le pun mințile și viețile în grav pericol, învață să înfrunte atacuri electronice și reale. Vor reuși ei să scape de Marele Gândac și de comploturile sale meșteșugite, vor găsi puterea să depășească greutățile de la școală, diferențele și conflictele dintre ei, neîncrederea adulților pentru o cauză comună? Liviu Chifane ne ține cu răsuflarea tăiată până la ultimele pagini ale acestui roman de excepție din literatura noastră de acțiune ‒ un gen mereu apreciat la superlativ de cititorii moderni și care avea nevoie de un suflu nou precum acesta.

CONCURS: CÂȘTIGĂ DOUĂ CĂRȚI CU AUTOGRAF

CONCURS „EROU PRIN LECTURĂ”

Concursul se desfășoară pe pagina de Facebook „Liviu Chifane - Eroi din întâmplare”.

Pentru a participa la concurs, accesați link-ul de mai jos:
https://www.facebook.com/eroidinintamplare/posts/155044786002288

CONCURS: „EROU PRIN LECTURĂ”

Pentru a uita de toate grijile care zboară în jurul nostru, vă invit la concurs.

DURATA CONCURSULUI: 30.04-15.05.2020

PREMII:

3 (TREI) PACHETE DE CĂRȚI („Eroi din întâmplare-Ninsoare de martie” + „Copilul Deltei”) cu autograf.

CONDIȚII DE PARTICIPARE:

La tragerea la sorți vor participa cei care îndeplinesc toate condițiile de mai jos, indiferent de vârstă, sex, etnie etc.:

1. - să aprecieze pagina de Facebook „Liviu Chifane-Eroi din întâmplare” (Like/Îmi place) (dacă nu au făcut-o deja);

2. - să distribuie această postare;

3. - să scrie în comentariu la această postare cuvântul „EROU” (în orice formă).

În perioada 16-20.05.2020 voi publica lista participanților care îndeplinesc condițiile precizate mai sus, apoi voi alege câștigătorii cu ajutorul randomresult.com.

Vă aștept! Mult succes!

Eroi din întâmplare - Ninsoare de martie

Într-o dimineață de martie, Darius și Victor, colegi în clasa a cincea și foarte buni prieteni, se întâlnesc în stația de autobuz pentru a merge împreună spre școală. Orașul îi întâmpină cu un strat neașteptat de zăpadă, iar școala e închisă din cauza unei avertizări de ninsoare și viscol. Când să se întoarcă acasă, cei doi sunt atrași de un urlet ciudat din sala de sport. Așa începe o palpitantă aventură, povestită într-un ritm debordant, în care li se alătură două colege curajoase, Rozi și Tincuţa, o mulţime de căţei dresaţi pentru luptă, unii chiar din rasa Pitbull, dar și personaje dubioase, cu alură și tehnici de infractori internaţionali, ce primesc porecle precum Rugină, Gorila, Marmota sau Covrig și par a avea sprijin printre angajaţii școlii. Acţiunea acestui veritabil thriller pentru copii și tineri se mută în diverse locaţii și medii ce pun din plin la încercare limitele emoţionale și fizice ale micilor detectivi de ocazie. Cum se va termina epopeea celor 40 de căţei răpiţi? Vă lăsăm să descoperiţi singuri deznodământul acestui excelent roman de acţiune compus de Liviu Chifane pentru toate vârstele și gusturile.

Editura Datagroup, Timișoara, 2019, 240 pagini

Superrboy de Sulina

Superboy de Sulina

AUGUST 19, 2014EFECT SECUNDARLEAVE A COMMENT

Liviu Chifane – Copilul Deltei, Ed.Datagroup, Timişoara, 2014.

„Unii ziceau că băiatul avea coadă de sirenă şi se strecura prin adâncurile apelor ca un peşte,
 trăind acolo, într-o grotă de marmură; alţii ziceau că are colţi de mistreţ cu care rupe plasele
 şi capcanele pescarilor lacomi; alţii nu ezitau să spună că toate animalele bălţii îl ascultau 
şi dacă le poruncea se lăsau prinse sau se scuturau scăpând din mâinile oamenilor.”

Ceea ce aţi citit mai sus este un fragment dintr-o carte nouă, o carte de debut a unui tânăr scriitor
 (născut la 23 august 1982) care a copilărit la Sulina. Genul, deloc facil, aventuri pentru tineret.
 Un eco basm, dacă vreţi, cu un super erou, Laurenţiu Popa, de numai 14 ani, care, neştiind 
probabil prea multe despre „Into the wild”, „Survival run”, o ia, totuşi, pe urmele lui 
Christopher Johnson McCandless ori Bear Grylls, învăţând să supravieţuiască în Delta Dunării, transformându-se încet, încet, dar parcă totuşi prea repede, într-un adevărat luptător cu 
braconieri de temut, oameni răi în adevăratul sens al cuvântului, pe de o parte, 
iar pe de altă parte, într-un erou salvator de vieţi omeneşti…

Dacă la credibilitate s-ar mai fi putut lucra (prin două, trei puncte esenţiale), 
fiind însă vorba despre o poveste (un „rege”, director de cherhana, îi dă voie 
fetei eroine să-şi aleagă soţul – aceasta într-o poveste din poveste), poate deja 
suntem prea maturi!

Punctul forte al cărţii este, pe lângă aventurile propriu-zise (amintind şi de 
personajele lui Mark Twain ori, dacă vreţi, „Fiul munţilor” al lui Petre Luscalov!) 
şi prietenia deosebită dintre băiat şi un câine (dacă nu punem la socoteală şi 
un iepuraş simpatic!), descrierea mai mult decât credibilă (deoarece tot am 
deschis discuţia şi despre credibilitate) a Deltei, oraşului Sulina (la un moment 
dat apare şi un sat) şi a societăţii de acolo…

Când nu se ia prea în serios şi mai şi ironizează (cum este cazul apariţiei 
televiziunilor care au aflat de supererou), paginile chiar au un farmec aparte, 
deosebit de potrivit genului!

De ce ajunge un băiat de 14 ani, altfel deosebit de cuminte, cel puţin faţă 
de ceilalţi trei fraţi ai săi, să fugă de acasă şi să-şi rişte viaţa, vă vom lăsa 
să descoperiţi, aici fiind iarăşi un punct împlinit: schiţarea relaţiilor 
dintr-o familie destul de obişnuită din oraşul denumit de către Jean Bart Europolis!

Text: A.G. Secară

Invitație la lectură

Vă îmbie zi de zi tot felul de canale, canale TV, canale Youtube, nenumărate iluzii ale modernei lumi pervertite.

Eu vă invit pe CANALELE DELTEI DUNĂRII să-i descoperiți farmecul într-o aventură fără de sfârșit. „COPILUL DELTEI” vă așteaptă să porniți în periplul fascinant al ficțiunii ce foșnește ca vântul prin frunzele sălciilor.

http://www.edituradatagroup.ro/produs/copilul-deltei/

„Eroul nostru este un băiat de 14 ani. Nu este nici înalt, dar nici scund pentru vârsta lui. Are părul negru cârlionţat şi ochii la fel de întunecaţi ca marea în care s-a scăldat de atâtea ori. Numele lui este Laurenţiu Popa şi a fugit de acasă. Acum îl poţi vedea pe unul dintre acele canale subţiri şi şerpuite din Delta Dunării, în spatele oraşului Sulina. Vâsleşte fără oprire. În braţele lui se simte o emoţie care îl face să se grăbească. Se apleacă uşor, ridicând capetele ramelor la nivelul bărcii, apoi, după un moment scurt de pauză, smuceşte lăsându-se pe spate. Barca îngustă de lemn înaintează între malurile canalului spre marea întinsă de stuf. Covoare nesfârşite de nuferi albi şi galbeni se tulbură acolo unde ramele intră în apă lăsând goluri-goluri lângă tufele de papură. Pe alocuri, câte o broască sare speriată, deranjată de intrusul de lemn negru.
În stânga şi în dreapta rămân în urmă sălcii verzi, bogate, care-şi pleacă ramurile galbene peste malul rupt, direct către apă. Soarele cade aproape pieziş peste umerii goi ai copilului ce se avântă tot mai adânc în baltă. Ochii negri privesc în depărtare, în timp ce corpul epuizat repetă aceeaşi mişcare pe care a început-o acum câteva ore, din zori.
Da! A fugit de acasă şi vrea să se despartă de toţi, de toate, de lumea rea şi nepăsătoare! Vrea să fie un Robinson Crusoe al bălţilor! Să trăiască singur între canale, în stuf, sub sălcii, să-şi construiască acolo o casă, să se gospodărească, să uite de toate în pustnicie. Nu mai vrea nimic din lumea plină de ură, care l-a făcut aproape să nu mai vrea să trăiască. Dar nu! El va construi o lume nouă, o lume a lui, în care să fie doar el liniştit cu peştii, cu raţele, cu gâştele, cu enoţii. Să nu mai fie nevoie să se mai întoarcă niciodată!”

Copilul Deltei

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii DATAGROUP:

 http://www.edituradatagroup.ro/produs/copilul-deltei/

„Copilul Deltei este un roman de aventuri ce povesteşte peripeţiile unui băiat de 14 ani din Sulina care fuge de acasă pentru a evita despărţirea de locurile natale, cu gândul să se stabilească în sălbăticia Deltei Dunării.

Laurenţiu Popa este un copil cuminte şi un elev silitor, mereu premiant, cel mai mare dintre cei patru fii ai unei familii modeste. Tatăl, Petrică, ofiţer mecanic, trăieşte cu regretul de a nu fi putut merge la studii pentru a deveni căpitan de vas. Astfel, speră că unul din băieţi îi va îndeplini visul spulberat. Îşi pune toate speranţele în cel mai mare dintre ei, dar se loveşte de îndărătnicia lui Laur, care iubeşte delta, balta, marea şi nu vrea să se despartă de ele. Speriat de tăria cu care tatăl doreşte să îl trimită la studii la Constanţa, în grija unchiului Vili, şi dezamăgit de atitudinea mamei, Sonia, care nu iese din cuvântul soţului, Laur pune la cale un plan de evadare din acel univers ostil…”

„Copilul Deltei este o superbă poveste a devenirii.

Laur Popa este exponentul adolescentului etern, rebel şi încrezător, cu nelinişti şi supărări, cu accese de încăpăţânare, dar şi cu acel curaj specific vârstei.

Laur Popa e fiecare din noi.

Foarte bine scris, cu o desăvârșită atenție la detalii, cu descrieri matematice ale locurilor și momentelor, dar cu o duioșie aparte, Copilul Deltei te poartă prin sălbatica lume a Deltei, pe urmele unui pre-adolescent pe care îl vei iubi de la primele rânduri. Aventurile prin care trece Laur sunt experiențe neobișnuite pentru vârsta lui, dar care îl fac un erou printre copii și adulți deopotrivă. Ca mamă de băiat am suferit alături de tata Petrică și de mama Sonia, le-am înțeles perfect tumultul și le-am simțit lacrimile arzându-mi pe obraji. Și-apoi am înțeles unde greșesc eu și mi-am propus să nu uit cât de importantă e libertatea…

Aștept cu nerăbdare ca fiul meu să aibă vârsta potrivită, iar Copilul Deltei va fi primul roman de aventuri pe care o să-l citească.” (Tatiana Neamţu)

Un teanc de plicuri (proză scurtă umoristică)

         Două lucruri trebuie spuse despre moş Panaite Scrirulescu. În primul rând, este un om indecis. Din proprie iniţiativă nu face mai nimic, aşteaptă să-l îndrume cineva. Aşa se face că mereu îi spunea soţia ce să facă. El doar întreba:

            - Şi ce mă sfătuiieşti dumniata?

            Iar ea îl îndruma cum şi în ce fel. Problema e că soţia a murit iar acum moş Panaite zace toată ziua în pat şi consumă pensia. Noroc cu fiica sa, Trebina, care îi ţine casa, că altfel... Al doilea lucru ce trebuie spus despre moş Panaite este că are talent la poezie. Vecinul Tache, de la scara doi, mai găsea şi pe vremea răposatei din când în când câte un concurs şi îl împungea:

            - Hai, mă, Panaite, trimite şi tu poeziile alea!

            Moşul nostru tresărea parcă apucat de o idee genială, se ducea la poştă, cumpăra plicuri, timbre şi se înfăţişa cu ele acasă. Când îl vedea, soţia se răstea la el:

            - Ce-i cu alea? Iar te-ai apucat de poezii? Dă-le la boală! Să te doară capul!

            - Ce mă sfătuiieşti dumniata? întreba moş Panaite.

            - Aruncă-le! Dă-le foc!

            Se uita omul la plicuri, îi cam era nu ştiu cum de banii daţi, şi le băga într-un sertar. Aşa se face că a adunat moş Panaite un teanc de plicuri şi câteva zeci de timbre, poate sute. Ei, dar soţia a murit, cum am spus, şi iată că vecinul Tache a găsit un nou concurs. Cum nu mai este cine să-l oprească, bătrânul ia teancul de plicuri şi timbre şi porneşte spre poştă. Intră moş Panaite în oficiul poştal şi dă cu ochii şi urechile de o cucoană cu părul vâlvoi, cu fruntea încruntată, vorbind la telefon şi gesticulând. Se apropie omul timid şi întinde plicul, pe care îl pregătise de acasă.

            - Da, fată, şi se uită la fundul ei zici că-i televizor. Dup-aia mai vine să-mi spună una-alta. Du-te la Săndica! Ce-mi spui mie? (Aici moş Panaite ezită, trage plicul şi se uită în jur. Femeia îi smulge plicul din mână.) Nu e bine! Aţi pus prea puţine timbre! Trebuie cinci lei!

            - Şi ce mă sfătuiiţi dumniavoastră?

            - Nu ştiu, domn’le, e plicul dumitale!

            Moş Panaite se uită nedumerit în jur. Femeia îşi continuă conversaţia. Ridică omul din umeri, aruncă plicul în coşul de gunoi, scoate teancul şi se apucă să meşterească alt colet.

            - Nu e bine! Aţi pus prea multe timbre! Aţi pus şase lei! V-am spus că trebuie cinci!

            - Şi ce mă sfătuiiţi dumniavoastră?

            - Nu ştiu, domn’le, e plicul dumitale!

            Moş Panaite se uită nedumerit în jur. Femeia îşi continuă conversaţia. Ridică omul din umeri, aruncă plicul la coş şi se întoarce la teancul său.

            - Nu e bine! Nu aţi scris expeditorul! Dacă nu ajunge, unde se întoarce?

            - Şi ce mă sfătuiiţi dumniavoastră?

            - Nu ştiu, domn’le, e plicul dumitale!

            Moş Panaite se uită nedumerit în jur. Femeia îşi continuă conversaţia. Ridică omul din umeri, aruncă plicul la coş şi se întoarce la teanc.

            - Nu e bine! Aţi lipit timbrele invers! Cum să văd câte sunt? Să-mi sucesc gâtul?

            - Şi ce mă sfătuiiţi dumniavoastră?

            - Nu ştiu, domn’le, e plicul dumitale!

            Moş Panaite se uită nedumerit în jur. Femeia îşi continuă conversaţia. Ridică omul din umeri, aruncă plicul la coş şi se întoarce la singurul care mai rămăsese din tot teancul său gros. Din spate se aude glasul femeii:

            - Da’ ce-ţi trebuie, bre, concurs de poezie la vârsta matale? Du-te, bre, acasă, nu mai umbla pe drumuri!

            Se uită moş Panaite speriat în jur, priveşte plicul, îl ia cu putere şi îl aruncă la coş cu tot cu poezii. Mai priveşte o dată în jur şi cum nimeni nu îl bagă în seamă, porneşte spre casă fără grabă.

            - Lua-te-ar moartea! bolboroseşte femeia. Mergi sănătos, bre!

            - Şi dumniavoastră!

Proză. 9 - Zvâcnirea

     De cât  timp exersez? De o oră? De două? De o zi? Sau de o lună? Sau poate de un an? Nu mai contează. Hai! Încă o dată, cu grijă.

     Deci, arunc mingea în aer, o simt acolo ca pe un punct luminos, o privesc, dar o simt cu tot corpul. Pluteşte, se lasă spre mine ca un soare pe care-l aştept dimineaţa, îi primesc prezenţa cu pleoapele închise, cu umărul ce împunge cerul, ridic braţul cu racheta, ca o statuie mă opresc o felie subţire de secundă şi... zvâcnesc... plasa plesneşte cu sete mingea şi o aruncă înainte... ah... fileu... încă o dată...

      Încă o dată, cu grijă. Nu te enerva, nu ezita, nu tremura. Muşchii încordaţi, mintea ascuţită!

     Deci, mâna stângă porneşte cu mingea din spatele piciorului şi dreapta cu racheta e sora ei geamănă, mă aplec spre pământul care îmi dă viaţă şi mă înalţ spre cerul ce-mi mângâie creştetul, mi-l unge cu lumină, îmi soarbe sudoarea. Sunt un Bolt făcându-şi figura de final după cea mai strălucitoare cursă şi... arunc... aştept... lovesc... aşa... trece de fileu... tuşă... hu... bun aşa... hai... încă o dată că se poate...

      Nu trebuie să mă grăbesc. Aşa-mi spune mereu domnul Manole. Nu mă grăbesc, deşi recunosc că de multe ori mi-e greu să mă abţin, că aşa îmi vine un zvâc să mă arunc, să mă fac un paravan care opreşte toate mingile şi le aruncă, o rachetă magică ce trimite mingi să nu le prindă nimeni. Îmi vine aşa o dorinţă să mă văd acolo pe podium, pe treapta din mijloc, un cap deasupra tuturor, să aud palmele, mâinile calde unite în ropot dulce cum mă poartă ca pe un zeu, mă duc în înălţimi...

      Vise...

      Nu-i rău, aşa zice domnul Manole, nu-i rău să visezi. Visul te hrăneşte, dar munca, ea te ţine în viaţă. Muncă, multă muncă. Un Sisif să fii şi să îţi placă asta din toate firele de păr, din toţi muşchii. Un Sisif ce duce mingea de la pământ spre cer şi o trimite cu racheta din nou spre pământ ca să o ia de la capăt. Glorie. Bani. Utopii. Racheta. Mingea. Zgura. Cu ele mă trezesc, mă culc şi trăiesc.

       Deci, să uit picătura aia ce-mi atinge lobul urechii şi înţepătura din spatele genunchiului. Să uit ciorapul stâng care parcă îmi strânge gamba prea tare şi telefonul care vibrează sub prosop. Îmi flexez gâtul, învârt puţin braţul, o mică fandare, joc de gleznă... hai... încă o dată...

        Încă o dată, cu grijă. Nu te enerva, nu ezita, nu tremura. Muşchii încordaţi, mintea ascuţită!