Deci, arunc mingea în aer, o simt acolo ca pe un punct luminos, o privesc, dar o simt cu tot corpul. Pluteşte, se lasă spre mine ca un soare pe care-l aştept dimineaţa, îi primesc prezenţa cu pleoapele închise, cu umărul ce împunge cerul, ridic braţul cu racheta, ca o statuie mă opresc o felie subţire de secundă şi... zvâcnesc... plasa plesneşte cu sete mingea şi o aruncă înainte... ah... fileu... încă o dată...
Încă o dată, cu grijă. Nu te enerva, nu ezita, nu tremura. Muşchii încordaţi, mintea ascuţită!
Deci, mâna stângă porneşte cu mingea din spatele piciorului şi dreapta cu racheta e sora ei geamănă, mă aplec spre pământul care îmi dă viaţă şi mă înalţ spre cerul ce-mi mângâie creştetul, mi-l unge cu lumină, îmi soarbe sudoarea. Sunt un Bolt făcându-şi figura de final după cea mai strălucitoare cursă şi... arunc... aştept... lovesc... aşa... trece de fileu... tuşă... hu... bun aşa... hai... încă o dată că se poate...
Nu trebuie să mă grăbesc. Aşa-mi spune mereu domnul Manole. Nu mă grăbesc, deşi recunosc că de multe ori mi-e greu să mă abţin, că aşa îmi vine un zvâc să mă arunc, să mă fac un paravan care opreşte toate mingile şi le aruncă, o rachetă magică ce trimite mingi să nu le prindă nimeni. Îmi vine aşa o dorinţă să mă văd acolo pe podium, pe treapta din mijloc, un cap deasupra tuturor, să aud palmele, mâinile calde unite în ropot dulce cum mă poartă ca pe un zeu, mă duc în înălţimi...
Vise...
Nu-i rău, aşa zice domnul Manole, nu-i rău să visezi. Visul te hrăneşte, dar munca, ea te ţine în viaţă. Muncă, multă muncă. Un Sisif să fii şi să îţi placă asta din toate firele de păr, din toţi muşchii. Un Sisif ce duce mingea de la pământ spre cer şi o trimite cu racheta din nou spre pământ ca să o ia de la capăt. Glorie. Bani. Utopii. Racheta. Mingea. Zgura. Cu ele mă trezesc, mă culc şi trăiesc.
Deci, să uit picătura aia ce-mi atinge lobul urechii şi înţepătura din spatele genunchiului. Să uit ciorapul stâng care parcă îmi strânge gamba prea tare şi telefonul care vibrează sub prosop. Îmi flexez gâtul, învârt puţin braţul, o mică fandare, joc de gleznă... hai... încă o dată...
Încă o dată, cu grijă. Nu te enerva, nu ezita, nu tremura. Muşchii încordaţi, mintea ascuţită!
