De la o vreme eram un punct...

marți, 27 august 2013

Poezie. 29 - liniște între oameni

e liniște aici între oameni
în urmele pe care le apasă-alergând
după trofee
după mâini ridicate
după aruncări în gol purtări pe brațe
urale
e liniște aici între uriașii de piatră
prea gri ca să înduplece cerul
pălării cad pe asfaltul proaspăt
fără să le prindă nimeni
pisici albe dorm în brațele câinilor negri
și-o pasăre cu aripi de șarpe
ne-așază țipete în buzunare
e liniște
copacii chei ca niște cerșetori
ne-ating hainele
ne cer flori ce ne putrezesc între coaste
nu ne caută nimeni
zboruri intergalactice nu se mai fac
până la următorul haos
e liniște
repet eu cocoțat pe spatele iubitei
hai să cântăm îmi spune ea
despre oameni
care stau pe loc
și iubesc

Un comentariu: