De la o vreme eram un punct...

vineri, 5 iulie 2013

Poezie. 23 - bătrâna din spatele genunchiului

bătrâna ta a venit ieri la poartă
- avem câte un bătrân în spatele genunchiului
dacă nu știai -
și a bătut în ușă cu un toiag de flori
o ușă pe care nu era niciun număr
i-am numărat ridurile
nu erau mai multe decât pașii tăi
un cer fumuriu se căsca dedesubt
bătrâna cânta tâmplele și le-a așezat pe o piatră
nepoții mei mi-a zis nepoții mei
sunt oameni
ei stau cu viața la masă
o mare de plumb se-nălța ca un cer
bătrâna torcea împletea ciorapi
și pulovere gulerate și fulare
pe care le-atârna de fiecare creangă a mărului
din spatele casei
nepoții mei bătrâna cânta
și somnul îi închidea pleoapele
cu ceară

aseară
te-am văzut
cum te-ai uitat speriat în jur
ca un hoț de morminte
cu mâna de cremene
ți-ai smuls bătrâna fără să clipești
de după genunchi
și-ai dat-o
pe trei clipe prea scurte
trei clipe
care-au trecut
prea demult

2 comentarii: