De la o vreme eram un punct...

luni, 17 iunie 2013

Proză. 1 - Cel mai frumos moment... (3)

     Profesoara nu mai avea răbdare. Toată liniştea de la început dispăruse iar faţa i se încruntase într-atât de tare încât ar fi speriat şi un urs. Deschise catalogul şi privi prima pagină.
     - Ia să-mi faceţi fiecare un rezumat al compunerii să vedem ce bazaconii aţi scris acolo! Hai, în ordine alfabetică, unu câte unu!
     Elevii începură să se foiască, să ascundă caietele. Unii luară pixurile şi se făcură că mai au ceva de scris. Ştiau ei momentele acelea când, fără pic de răbdare, profesoara îi lua la rând şi nu se oprea până la ultimul. Niciunul nu scăpa fără notă şi puţine erau peste patru.
     - Încă n-aţi început? se răsti profesoara, deschizând capacul stiloului. Ca un resort, primul elev la catalog se ridică şi începu să bâiguie:
Amariei Vasile: Cel... m... ai fru... mos moment... a fost când... tata m-a luat cu el la pescuit...
Profesoara: De-ajuns! Următorul!
Anghel Roxana: ... când am fost în Spania la mama şi am vizitat Madridul, un oraş magnific...
     Profesoara făcu semn: următorul!
Becisnicu Marin: Ieri am ieşit aşa pe stradă să mă plimb şi m-am întâlnit cu Michael Jackson. Avea o şapcă albă şi eu i-am zis Bă, Michael, dă-mi şi mie şapca...
Profesoara: Becisnicu! Tu eşti căpiat? Ţi-am zis să fie reală!
Becisnicu: Da' aţi spus...
Profesoara: Îţi arăt eu acum în catalog ce am spus, să fii altădată atent! Următorul!
Chivu Marius: Odată am mâncat o salată de fructe, foarte delicioasă, mi-am lins degetele, că mama zicea să nu mai mănânc atâta că m-am făcut ca malu' da' eu am mâncat-o toată...
Profesoara: Să-ţi fie de bine! Mă bucur că ai trecut de la pizza la salată de fructe. E un progres! Hai, mai departe!
Cobescu Veronica: Într-o zi, când soarele strălucea atât de frumos încât sufletul îţi prindea aripi...
Profesoara: Pe scurt, am zis!
Cobescu: ... am ieşit la plimbare cu prietenele mele cu care mă înţeleg foarte bine şi ne împărtăşim toate gândurile...
Profesoara: Măi, voi v-aţi tâmpit? Chiar vreţi să mă scoateţi din sărite? O dată vă las şi eu să scrieţi o compunere singuri şi îmi înşiraţi toate prostiile. Ia să sărim peste câţiva, că înnebunim aici! Mateiu Alina!
Mateiu Alina: Cel mai frumos moment a fost când s-a întors tata din Afganistan...
Profesoara: În sfârşit! În sfârşit unu întreg! Mai departe! Mizilic!
Mizilic Petronela: Cel mai frumos moment a fost când mi-a cumpărat tata a zecea rochie roşie şi al şaselea telefon mobil...
Profesoara: Auleu! Iar începe! Streinu!
Streinu Florin: Doamna, puteţi să vă supăraţi, da' cel mai frumos moment pentru mine a fost când l-am dat la skandeberg pe Turcu dintr-a opta, că el se lăuda că e cel mai tare...
Profesoara: Off! Skandenberg, Streinu, nu skandeberg! Şi te-ai simţit bine?!
Streinu: Da, doamna, acum ştie toată lumea că eu am brandu' cel mai tare din şcoală şi nu mai îndrăzneşte să se ia de mine...
Profesoara: De-ajuns! Gata! Până aici mi-a fost! Doi toată clasa! Analfa... Leca! Leca Pavel!
Leca: Prezent!
Profesoara: Ce faci acolo?
Leca: Scriu compunerea!
Profesoara: Măi, voi aţi înnebunit? Nu vezi ce facem noi aici?
     Leca privi nedumerit, cu pixul între dinţi.
Leca: Dar aţi spus...
     Toţi elevii începură să râdă. Profesoara se destinse pe neaşteptate.
Profesoara: Ia, dacă tot scrii ca un atacat, să vedem ce parascovenii ai înşirat şi tu!
     Leca roşi tot, se ridică cu greu, mai privi o dată spre catedră şi, cum profesoara aştepta, începu cu un glas tremurat...

(VA URMA)

2 comentarii:

  1. :) Sunt curioasa sa vad si partea urmatoare

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bucur că cineva și-a exprimat curiozitatea. Mulțumesc tuturor pentru lectură! Sper că ceea ce va urma va plăcea dar va și surprinde în același timp.

    RăspundețiȘtergere