De la o vreme eram un punct...

miercuri, 1 mai 2013

Poezie. 9 - de mână cu marea





țin marea de mână
îmi trece sufletul prin briză
ca printr-o sită de scoici
seninul
și mii de umbre albe
mă bag în ochii soarelui
să mă tatueze cu bronz
numele scrise în nisip se șterg prea repede
dar ne place să ne udăm degetele de la picioare
ca niște crabi ne zbatem
ne-ascultăm inimile în scoici inelate
în spatele oricărui cer senin
e-ntunericul adâncului
stafilopozi cu sprâncene groase
ne-ndrumă înotul ne-mprumută
unduirea peștilor
iubim cutiuțele mici drăgălașe
în care
să ne ascundem aventurile
iau valurile cu mine într-o midie arămie
le-ngrop adânc printre amintiri
timpul moțăie
eu
țin marea de mână
mă poartă în palmele ei
de sare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu