De la o vreme eram un punct...

joi, 16 mai 2013

Poezie. 12 - gardă de corp



alegerile pândesc la fiecare colţ
fericirea e un copil ce se joacă-n nisip
cu ochii închişi şi cu picioarele goale
clipeşti peste tine
aştepţi înserarea
să cadă ca o buclă pe frunze
dimineaţa braţele se deschid
a elan
seara se-nchid neostenite
dorinţele tale se-nşiră ca telecabinele
pe sârmă se-mping
una pe alta
spre mâinele înalt ca un munte
de sare însetat
nu plouă
şi buzele ţi-au crăpat
a secetă
orice plecare se hrăneşte dintr-o sosire
în palmele umede în fruntea aprinsă
clipele se-aşază la coada
vieţii ca-ntr-o autoservire
cu tăvi de aramă
le păzeşti pierderea
le-acoperi cu umerii tăi
de sare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu